în prima parte era să ies din sală…. scene lungite inexplicabil (e cool să te uiți 10 min. la o familie care ia masa, nu?). se pare că e o caracteristică a noului val de regizori (păunescu face același lucru în “polițist adjectiv”, pentru exemplificare).
pe de altă parte, scena de început e realistă și naturală (n-o să vedeți scene atît de nude în filmele americane, de ex., unde toate tipele fac sex cu sutien și ascunse sub cearșafuri sau pături). filmul devine interesant și începe să prindă din momentul dezvăluirii legăturii lui paul (mimi brănescu). scena în sine e excelent jucată, cu dialoguri reliste și cu un nerv captivant. felul în care mirela oprișor (adriana) își conduce personajul prin stările de la perplexitate pînă la nervozitate din ce în ce mai accentuată, accentuate de momentele de calm resemnat, mă face să o consider o actriță complexă și pregătită pentru roluri mari (confirmă premiul luat la festivalul de la sarajevo).
over all, filmul mi-a plăcut cam de 7.
părerea mea!